Atelier de inventat povești și scriere creativă (8-12 ani) – texte și galerie foto

 

Lector: Ana Maria Ciobanu

1. Pentru Carmen – Maria Tătaru

A fost odata o fata care era o balerina foarte, foarte buna. Pe fata o chema Carmen, era regina tuturor balerinelor. Avea o coroana frumoasa si aurie, stia sa danseze frumos. Se stia ca nu are rude. Doar o sora mai mica, care invata balet si era de 9 ani iar Carmen avea 12 ani. Pe sora ei o chema Andreea. Ea visa sa ajunga pe podium si sa primeasca flori de la admiratorii ei secreti. Asa ca a rugat-o pe sora ei sa o mediteze.

– Carmen, te rog sa ma ajuti sa devin o balerina mai buna.
– Sigur ca te ajut, surioara mea! Putem sa incepem chiar de acum.

Asa ca au lucrat zi si noapte. Intr-o zi au vazut un afis: VENITI LA SPECTACOLUL TINERELOR TALENTE! ORICE TALENT E BINEVENIT. Carmen avea nevoie de pantofi noi de dans. In usa unui mic magazin au vazut un batranel care le-a zis:

-Intrati, dragele mele si probati acesti pantofi. Cine o sa-i poarte o sa danseze toata viata.
Atunci Carmen a cumparat pantofii si s-a dus cu ei la spectacol. De indata ce i-a incaltat nu s-a mai putut opri din dans. Sora ei, Andreea, a incercat sa o opreasca. Dar dupa ce se oprea putin, incepea din nou si mai iute. In sfarsit, ajutata de Andreea, Carmen si-a inlocuit pantofii buclucasi. Cele doua surori au dansat splendid impreuna si au luat locul intai si amandoua au primit multe flori si ciocolata.

2. Din ce sunt făcute poveștile – Călin Pană

In acel moment cortina s-a tras si pe scena a aparut un domn cu joben. A asteptat sa se termine aplauzele si dupa o pirueta si-a scos jobenul si l-a aratat publicului. Interiorul jobenului arata ca interiorul oricarei palarii. Avea o captuseala alba, lucioasa. A facut doua pase deasupra jobenului si prin nu stiu ce magie, din palarie a scos un mar. Oamenii din sala au inceput sa aplaude.

In acel moment a pornit muzica. In aplauzele publicului magicianul a muscat din mar, o data si inca o data. A pus cotorul de mar pe o masuta si a inceput sa se concentreze. A facut doua, trei pase si din mar a iesit, la inceput timid, o omida verde, cam cat un trabuc. Publicul aplauda mai tare. Pasele magicianului au facut omida sa se ridice catre tavan ca si cum acolo era un fir invizibil.

3. Cele două prințese – Maria Roșu

Au fost odata ca niciodata doua printese. Acestea erau foarte respectate de supusi dar printesa cea mai mica, Maria, era mai respectata si mai admirata. Ana, sora mai mare a Mariei, era foarte geloasa ca printesica Maria, era mai frumoasa decat ea. Maria, nu facea intentionat asta dar Ana nu intelegea. Ana a incercat de toate dar nu aveau efect. Intr-o zi, Ana, isi zise:

– Daca asi inchide-o pe sora mea intr-un turn, pazit de prietenul meu Zac (dragonul care scuipa foc pe gura, care are un corp parca ar fi facut dintr-un nor mare, patru brate, zece picioare, aripi si ochi de bufnita), poate ca voi fi si eu bagata in seama.

Zis si facut. Ana o conduse pe sora ei in poienita unde o inchise in turn. Cand se intoarse la castel, Ana incepu sa planga si grai:

-Sora mea, Maria, a fost mancata de balaurul cel rau, fratele prietenului meu, Zac.
Supusii sai glasuira:
-O, Doamne, printesa noastra iubita, Maria, a pierit!

Ce durere pentru supusi.

Intr-o zi, Ana se duse la sora sa si o intreba:
-De ce te iubesc pe tine supusii si pe mine nu? Zi!
-Pai, zise cu frica Maria, nu stiu!
-Straduieste-te sa-ti dai seama!
-Pai, cred ca tu esti cam artagoasa si eu mai blanda, iau apararea poporului nostru.
-Minti! Minti! Minti! Mincinoaso! Credeam ca o sa-mi spui adevarul, sora neputincioasa! Daca nu as fi existat, tu nu ai putea sa-ti porti singura de grija! Pa!

Dupa cateva zile venira doi flacai curajosi. Ei luara cheia si o eliberara pe printesa. Cei doi salvatori, pe scurt frati, o intrebara cum o cheama si unde locuieste. Printesa le raspunse la toate intrebarile. Printii o dusera acasa si Maria ii explica Anei cu glas bland:

-Draga Ana, eu in turn, ti-am zis adevarul, crede-ma pe cuvant!
Ana, lasa ochii in jos, intelegand ca Maria avea dreptate si a zis:

-Acum imi dau seama ca ai dreptate. Frumusetea trebuie sa fie si la exterior si la interior dar cel mai important, trebuie sa fii frumos la interior. Ne impacam? Te rog mult!
-Normal ca ne impacam!

Printul mai mare, i-a cerut mana printesei mai mare, Ana. Printul cel mic, i-a cerut mana printesei mai mici.

Si asa, au trait fericiti pana la adanci batraneti.

4. O altfel de Albă-ca-Zăpada – Maria Rusu

A fost odata o regina mareata. Ea avea o coroana inalta, ondulata si portocalie. Ea era cunoscuta drept zeita luminii, a soarelui si a focului. Ea era numita Amy, prescurtare de la Amanda. Lumea stia ca nu are rude si totusi, regina raului si zeita intunericului si a umbrelor, Viky, ii era sora.

Amy punea numai soare pe cer, putini nori si putine ploi , nu prea puternice, iar incercarile lui Viky de a incepe cate o furtuna in fiecare zi , esuau. De aceea Vicky o ura pe Amy.

Intr-o zi, Lily, fiica reginei bune, iesise la plimbare pentru a culege flori pentru fiecare servitor din palat. Dupa cateva flori culese din pamant, doi baieti, cu cate 2 dinti lipsa, au rapit-o si au dus-o pe Liliana in temnita palatului reginei rele. Cand Viky a deschis usa temnitei i-a spus fetei:

– E important sa stii cand ai pierdut.
Pentru ca era isteata, Lily a profitat de momentul favorabil si s-a strecurat pe sub bratul intins al reginei rele care era sprijinit de perete si a fugit din temnita. La iesirea din palat , doi caini fiorosi erau aproape sa o inghita cu fulgi cu tot dar printesa s-a aplecat dupa doua oase de la scheletele care ii intampinau pe oamenii care aveau curaj sa intre in palat, si le-a aruncat catre caini. La iesire, uimita, fata nu mai vedea decat copaci ofiliti si nici o planta sau urma de iarba, dar Lily a continuat sa alerge pentru viata ei. Dupa un timp Lily a hotarat sa faca o pauza.

Ea s-a oprit la un copac mare, daramat de furtunile de acolo si prin frunzisul caruia se intrezarea lumina. Cum toata lumea e curioasa, fata a ocolit jumatate din copac si a vazut o usa. A ciocanit de trei ori si cinci baieti frumosi au iesit din acel copac : Harry, Louis , Liam, Niall si Zayn. Ei furau de la regina cea rea si pastrau aurul pentru ei. Baieti au intampinat-o pe Lily si au tratat-o ca la ea acasa, nici prea rasfatata , nici ignorata.

Dupa un timp, Harry iesi afara si ii alarma pe ceilalti chipesi ca se apropie caleasca reginei rele. Inainte ca baietii sa plece din caminul lor, Liliana ii intreba de ce nu stau si ei in oras, ca ceilalti oameni. Baietii ii povestira:

– Noi nu suntem doriti in sat de regina… zise Liam
– A facut o lista cu cei nedoriti intre care ne aflam noi si inca 18 sateni; sopti Harry din spate. Acum hai sa mergem!!

Baietii iesira iar fata se hotari sa le faca o surpriza. Cat timp baietii erau preocupati cu treburile lor, Lily gasi cateva fructe si cateva legume prin casa si incepu sa gateasca. Ea decise ca mai era timp si pentru putina curatenie prin casa. Cand baietii au intrat , au aruncat o punga plina cu aur, adica taxele pe care le strangea regina rea pentru petrecerile ei extravagante si rochiile ei mari si cu diamante.

Zayn, cunoscut ca si “Fomila”,a fost primul care s-a aruncat dupa mancare si la scurt timp si restul baietilor s-au alaturat si ei festinului pregatit de printesa. Dupa doua inghitituri, Harry se opri si observa :

– BAIETI!!! Fata aceea ne-a luat aurul!! Stiam ca nu trebuia sa avem incredere in ea!!
– DA!! Hai, fugiti!! Se alatura si Louis conversatiei.
Lily era deja departe, totusi baietii nu renuntara si continuara sa alerge. Fata alerga spre sat, ceea ce era ciudat. Cand in sfarsit Liliana se opri, chipesii baieti au vazut-o pe printesa cu punga de aur in mana si cu primarul satului langa ea, iar primarul a spus :

– TAXELE NE-AU FOST INAPOIATE !!! Dupa ce a strigat in gura mare aceste vorbe, s-a uitat spre Lily si a intrebat-o cui ar trebui sa ii multumeasca.
Inainte ca tinerii sa zica ceva, fata arata spre ei si spuse:
– EI!! Ei sunt curajosii tinerii care au atacat caruta reginei rele si au inapoiat aurul!
Doua secunde nimeni nu se misca iar imediat dupa aceea, tot satul ii lua in brate pe “salvatorii lor “ si le multumi.

Coincidenta era ca exact atunci ajunse si regina buna care voia sa anunte vestea ca printesa Lily a disparut. Dar ce regina Amy nu stia era ca fata era la zece metri de ea. Amy era imbracata intr-o rochie verde, coroana portocalie pe care nu o dadea niciodata jos si pantofii cu care Lily se incalta si se prostea cand era mica. Regina era devastata de pierderea fiicei, dar nici Lily nu se simtea bine fara pe mama ei alaturi.

Toata lumea din sat a acceptat ca cei 23 de oameni nedoriti in sat, printre care se aflau si Harry, Liam, Louis, Niall si Zayn sa se reintoarca chiar daca regina Viky nu era de acord. Harry a sarit in bratele Lilianei de fericire iar cand era gata sa o sarute, vocea mamei s-a auzit din spate:

– Liliana, esti in viata!!
– Mama!! zise Lily si incepu sa alerge spre mama ei.
Cand Amy vazu ca toata lumea era mai fericita ruga sa se faca liniste si intreba:
– Ce este cu fericirea aceasta???

– AURUL NOSTRU!!! A fost adus inapoi de catre acesti 5 tineri! tipa o femeie din spate.

– Dar sunt doar patru!? Se uita regina buna derutata. Stai un pic, unde este Lily??
Ea intoarse capul si ii vazuse pe Lily si Harry sarutandu-se. Toata lumea incepu sa aplaude din nou si sa cante de veselie. Era un moment special, pentru toata lumea, nu doar pentru Liliana.

Dupa 3 ani, cand Lily a implinit 20 de ani, Harry a organizat o petrecere surpriza pentru prietena lui. La petrecere tanarul prieten al Lilianei o invita la dans. La sfarsitul melodiei Harry ingenunchie si scoase un inel din buzunarul paltonului:

– Eu, Harry Styles, te cer pe tine, Liliana Montoia, in casatorie pentru a ne putea iubi vesnic.

Fata a ramas blocata dar dupa cateva minute , a respirat adanc si a rapuns ca da, ea chiar vrea sa il iubeasca pentru tot restul vietii si a acceptat cererea in casatorie.

La doua luni de la marele eveniment, a fost nunta. Ea a purtat o rochie nu foarte mare, alba, cu un cordon albastru deasupra soldurilor iar parul il avea desprins, cu o coronita mica pe cap, pe unde atarna si un voal lung. Harry o astepta la altar, unde ii erau si amicii , ca si domisori de onoare.

Regina rea, Viki, veni la nunta acoperita de o pelerina si se aseza langa ceilalti oameni care urmau sa ii dea cadoul de nunta. Cand veni randul ei, regina ii darui fetei un mar, rosu aprins, iar cand fata era aproape sa muste din el, se opri, taie o bucatica din mar si, cu un zambet istet, ii oferi lui Viky sa guste, apoi spuse:

– E important sa stii cand pierzi! Lily a inteles ca marul era o ultima capcana a reginei cele rele, si a reusit sa o evite.

Regina cea rea, Vicky, s-a retras de atunci in castelul ei intunecos si bizar, iar tinerii au continut petrecerea si apoi…

AU TRAIT FERICITI PANA LA ADANCI BATRANETI!!!!!!!!!

5. O problemă importantă – Ysraa Silo

Intr-o zi la ora unsprezece, in sala tronului, regina motanilor se pregatea sa asculte problemele supusilor.

– “Cine e primul?”, intreba regina.
– “Eu…sunt primul! Porecla mea e…Lenesica.”
– “Ce problema ai, Lenesica, te ascult!” De unde vii, de esti asa obosit?”
– “Stau langa cele doua case ale printeselor!!!”
– “Dar nu e departe deloc!”
– “Daaaa…nu e foarte departe…pentru tine, spuse el ironic.”
– “Oricum, sa trecem la problema ta!”
– “Pai…asta era problema mea, obosesc prea repede.”
– “Poate trebuie sa faci sport! Ce mananci?”
– “Eu mananc vafe Zummy!”
– “Dar au aproape numai zahar, nu poti incerca sa mananci o vreme doar lapte si peste?”
– “Nu pot sa fac lucrul asta, asa este felul meu!”
– “Trebuie sa incerci sa nu mai mananci vafe de acestea sis a faci mult sport.”
– “Nu pot sa fac asta.”
– “Mi-am adus aminte ca nu poti face asta pentru ca esti lenes. Dar totusi trebuie sa gasim o cale sa iti faci pofta dar si sa nu te ingrasi. Serios, adu ultima cutie de vafe si alearga cu ea!”

Motanul astfel facu multa miscare, fugind dupa cutie si la sfarsit primi o rasplata dulce de la regina motanilor.

6. Zeiţa primăverii – Andreea Şerban

O dată cu sosirea primăverii în ţară, în fiecare an, Zeiţa Primăverii împodobeşte ţara cu miresme alese, îmbracă pomii în haina cu flori şi frunze, aduce păsările călătoare înapoi la noi în ţară, încălzeşte razele jucăuşe ale soarelui, înfloreşte milioane de flori cu arome dulci, scutură din salcâmi o ploaie de balsamuri şi aduce vesela natură la viaţă.

Zeiţa Primăverii are trei surate: Zeiţa Verii, a Iernii şi a Toamnei. În fiecare an, se luptă cu sora ei Zeiţa Iernii. Dacă reuşeşte să câştige, imediat se apucă de pregătirea primăverii, dacă pierde, iarna mai rămâne în ţară.

Şi în acest an, primăvara era gata de venire, dar într-o zi, zeiţa a văzut un colţ întunecat, parcă neatins de nimeni. Ajutoatele zeiţei i-au spus:

– Se spune că acela este colţul răului şi acolo stau câteva zâne conduse de un Zeu al răului nespus de puternic
– Dar eu trebuie să aduc primăvara şi în acel colţişor.
– Poţi face asta numai dacă te vei întrece cu el într-o competiţie de vrăji. Şi apropo, nici una dintre suratele tale nu a reuşit să câştige întrecerea de vrăji contra lui.
– Aşa voi face şi veţi vedea că voi câştiga!

Şi au pornit spre colţul răului care ascundea o lume întunecată, cu palate mari şi negre, păzite de şoareci. Părea mic la prima vedere dar când păşeai în întuneric, descopereai o adevărată ţară. Zeiţa Primăverii l-a căutat disperată pe Zăul Răului şi l-a găsit cu greu prin bezna şi ceaţa de acolo

– Te provoc la o întrecere de vrăji! Dacă o să câştig, mă laşi să aduc primăvara la tine în copilărie.
– Iar dacă nu? A întrebat-o Zeul Răului.
– Promit să nu mai vin niciodată la tine în împărăţie.
– Aşa să fie! A aprobat-o zeul, convins că primăvara nu are nici o şansă.

Amândoi au trebuit să facă un curcubeu cu cât mai multe culori. Zeiţa Primăverii a creat 29 de culori, pe când Zeul Răului a avut 30. A doua probă a fost una de crescut flori. Zeul a creat o floare urâtă şi neagră, lungă de cinci metri iar primăvara a dat viaţă unei flori frumoase, cu tulpina de şase metri.

Erau la egalitate şi ultima vrajă urma să decidă învingătorul. Amândoi trebuiau să înflorească cât mai mulţi pomi. Zeiţa primăverii a înflorit o sută de copăcei, pe când zeul a reuşit cu greu să coloreze 99.

Dezamăgit, zeul Răului a trebuit să o lase pe învingătoare să aducă primăvara şi în împărăţia lui întunecoasă. Acum toată ţara este pregătită pentru o primăvară perfectă.

7. Bunătatea învinge întotdeauna – Ioana Cincă

Era odată, pe o insulă îndepărtată, în care soarele nu strălucea niciodată şi ceaţa o domina, un castel cenuşiu, înfricoşător, cu multe capete de oameni înfipte în suliţe. În acest castel locuia un vrăjitor malefic care era slujit de o mulţime de şobolani. În fiecare zi, vrăjitorul urca în turnul castelului unde avea o lunetă magică, cu care privea asupra omenirii urmărind să găsească oamenii buni, generoşi şi sufletişti pe care să-i transforme în umile slugi.

Într-o zi, când cerceta cu luneta, văzu o prinţesă gingaşă şi deosebit de frumoasă care se plimba veselă prin târg, cu un coş plin cu bunătăţi pe care le oferea oamenilor amărâţi. În acea clipă, vrăjitorului îi încolţi în minte ideea de a o fura pe tânăra prinţesă aşa că s-a prefăcut într-o pisicuţă albă, pufoasă şi drăgălaşă şi îi apăru în cale. De cum o văzu pe pisicuţă, prinţesa o îndrăgi, o puse în coş şi o luă la castelul părinţilor ei cu gândul de a cere voie să o îngrijească:

– Mamă, tată, uitaţi ce scumpete de pisicuţă am găsit! Nu-i aşa că îmi daţi voie să o păstrez şi să o îngrijesc? Vă roog!

– Scumpa mea, ştii că noi nu îţi refuzăm nimic, dar gândeşte-te că nu ştii nimic despre această pisică, poate este a cuiva sau poate este rea! A spus regina îngrijorată.
– Vă rog!! Tată, mamă, promit că o să am grijă de ea şi n-o să mi se întâmple nimic rău.
Atunci, regele şi regina au acceptat ca pisica să rămână la castel. Fericită, prinţesa o luă pe pisicuţă în camera ei şi cum se făcu seară, o puse să doarmă cu ea în pat. La miezul nopţii, pe când fata dormea, pisica se transformă în vrăjitorul cel rău şi o răpi pe prinţesă şi o duse la castelul de pe insulă. Când se trezi de dimineaţă, prinţesa văzu că se află într-o cameră întunecoasă, rece, umedă, fără nici o fereastră, cu pereţii crăpaţi şi scorojiţi şi cu o uşă de fier fără mâner. Speriată, începu să plângă şi să strige după ajutor. Imediat, în uşă apăru vrăjitorul care spuse:
– De acum vei fi un şobolan şi sarcina ta va fi pentru totdeauna să te ocupi de curăţenia în casa mea. Degeaba plângi şi strigi după ajutor, aici nu te aude nimeni şi pe insula mea nu există oameni care să îţi vină în ajutor. Aşa că, apucă-te de făcut treabă că altfel te voi ţine încuiată fără apă şi mâncare în camera ta până nu vei mai rezista!

Cu lacrimi în ochi, prinţesa se apucă de măturat prin castel şi când se privi într-un geam murdar observă că, chipul ei cel frumos era acum trasnformat într-o şobolăniţă cu urechi mari, bot ascuţit şi coada lungă şi groasă.

Cum deretica prin casă şi plângea vorbind singură despre nefericirea ei, dădu peste o pânză de păianjen groasă pe care se odihnea un păianjen. Findu-i milă de el, nu a vrut să-i strice casa aşa că l-a mângâiat uşor şi a trecut să şteargă praful în altă parte. Păianjenul, care nu era obişnuit cu bunătatea fetei şi care îşi refăcuse casa de sute de ori după ce îi era stricată de slujitorii şobolani, a fost profund mişcat de gestul fetei şi i-a mulţumit. Fata găsi în păianjen un prieten bun şi îi povesti cine era de fapt şi cum a ajuns aici fără voia ei. Atunci păinajenul, care de fapt era un tânăr prinţ prins şi el de către vrăjitor mai de mult i-a spus că aflase unde îşi are vrăjitorul izvorul puterii, şi anume într-o încăpere din turnul castelului, într-un cufăr încuiat, într-o sticluţă cu poţiune magică.

Păianjenul s-a strecurat pe gaura cheii în cufăr şi a luat o picătură din poşiunea magică pe care o puse pe buzele fetei când aceasta dormea. Imediat, fata se transformă în păianjen şi împreună cu prinţul păianjen intrară din nou în cufăr şi sorbiră toată poţiunea. În acel moment, îşi reveniră la aspectul de oameni, castelul începu să se dărâme, vrăjitorul se transformă într-o broască râioasă fărpă puteri care se aruncă în mare iar insula se transformă într-o plută imensă pe care cei doi tineri, prinţesa şi prinţul reuşiră să ajungă pe tărâmul oamenilor.

Fericiţi şi îndrăgostiţi unul de celălalt, cei doi tineri se căsătoriră şi trăiră fericiţi şi liniştiţi că au scăpat omenirea de vrăjitorul cel rău.

– SFÂRŞIT-

8. O vizită în lumea minusculă – Elisabeta Codescu

Mary era în parc, plimbându-se pe aleile mari şi umbrite de stejarii falnici. La un moment dat vru să se aşeze pe o bancă. Găsi un loc umbros şi retras, unde erau mai multe bănci aşezate în cerc, toate libere. Se aşeză. Un fluture roşu, cu linii negre pe el se aşeză lângă ea. Deodată, ceva neobişnuit se întâmplă cu Mary. Auzi vocea fluturelui şi a copacilor. Fu surprinsă să afle că acei copaci comentau înfăţişarea oamenilor. Fluturele strigă ceva:

– Betty!
O zână mică apăru, se învârti de trei ori şi arătă spre Mary. Deîndată Mary se micşoră până ajunse de mărimea fluturelui. Se aşeză pe el şi acesta îşi luă zborul.

– Am să-ţi arăt lumea noastră! zise fluturele.
Totul părea uimitor când erai mic. Şoarecii erau cât nişte dulapuri pentru oameni. Întâlniră şi alţi fluturi, care de care mai frumoşi, merseră in regatul albinelor şi se întâlniră şi cu nişte viespi îngâmfate. Luară ceaiul în popcorn găurit şi mâncară supă în căpăcele de ghindă.

La sfârşitul zilei, Mary reveni la dimensiunile ei normale. Însă nu spuse nimănui nimic, căci fluturele o sfătuise astfel.

9. Distrugătorul şi Prinţesa Lila – Poveste colectivă

Undeva, într-un ţinut foarte îndepărtat înconjurat de păduri şi umbrit de un munte înalt, trăieşte prinţesa Lila, una dintre cele mai frumoase şi mai bune prinţese din lume.

Castelul ei este aşezat pe un deal, la intrarea în ţinut, în aşa fel încât să poată să-şi supravegheze întreg regatul. Toţi supuşii o iubesc pe prinţesa Lila pentru că a ştiut să păstreze pacea şi să-i protejeze de răufăcători, încă de când era doar un copil şi a trebuit să preia conducerea ţinutului.

Cea mai bună prietenă a prinţesei Lila este Zâna Stela- o zână nemaipomenit de frumoasă şi foarte iscusită în lupta cu răufăcătorii. Zâna Stela o apără mereu pe prinţesa Lia de oricine ar vrea să-i facă rău, cu ajutorul celor trei şoricei care locuiesc într-o hrubă săpat adânc în munte: Angelina Dansatoarea, Angelina Balerina şi Dinţişor.

Încă de când era copil, prinţesa Lila a trăit cu teama că cineva îi va fura rochia de mătase moştenită de la stră-stră bunica ei. Părinţii ei i-au povestit înainte să moară că rochiţa aceasta va asigura întotdeauna pacea în ţinutul lor câtă vreme va fi purtată de o prinţesă cu inima curată şi bună. După ce părinţii s-au stins din viaţă, Lila şi-a jurat să aibă grijă de rochie şi să o poarte numai şi numai în ziua nunţii.

Într-o zi, în regatul de sub munte a apărut un personaj foarte supărat pe care toată lumea îl cunoştea după numele pe care singur şi-l pusese: Distrugătorul. Călărea un dragon cu nouă capete şi avea două buzdugane uriaşe cu care ameninţa pe toată lumea.

Cu o falcă în cer şi una în pământ, Distrugătorul a zdrobit uşa de la castel şi i-a spus prinţesei Lila:

– Ori accepţi să te căsătoreşti cu mine, ori îţi distrug fiecare fir din regatul ăsta amărât!
Prinţesa a plâns trei zile şi trei nopţi şi până la urmă, din dragoste pentru supuşii ei şi pentru regatul în care voia să menţină pacea, a acceptat.

Nunta a fost organizată imediat şi sala tronului a fost ocupată de tot felul de monştrii şi lighioane care călcau totul în picioare, spărgeau pahare şi murdăreau covoarele pufoase cu ghearele noroioase. Prinţesa Lila, îmbrăcată cu rochia veche de mai bine de 200 de ani, strălucea de parcă era îmbrăcată numai în praf de stele. Din păcate era o mireasă tristă şi dansa cu mare teamă cu mirele Distrugător, care nu-şi abandonase buzduganele nici măcar în ziua nunţii.

Când să ciocnească o cupă de şampanie cu zâna Stela, Distrugătorul a călcat-o pe rochie şi i-a sfâşiat trena lungă de 10 metri. Prinţesa Lila a început să plângă amarnic, convinsă că distrugerea rochiţei va însemna şi distugerea regatului.

Zâna Stela n-a mai suportat nedreptatea şi cu un chiuit i-a chemat pe cei trei şoricei din munte. Nunta s-a transformat într-un război în toată legea iar zâna şi soriceii şi-au folosit toate vrăjile pentru a-i opri pe Distrugător şi gaşca lui gălăgioasă.

Când să folosească vraja fatală pentru a-l face să dispară pentru totdeauna pe Distrugătorul necioplit, Zâna Stela a simţit un scut deosebit.

– Prinţesă Lila, n-am mai simţit o astfel de rezistenţă până acum. Distrugătorul nu foloseşte forţa răului, e doar vrăjit!

Şi îndată ce l-a atins cu o sferă rozalie de lumină, Distrugătorul cel hidos s-a transformat într-un prinţ frumos şi rochia prinţesei Lila s-a reparat ca prin minune. Gaşca de monştrii murdari şi gălăgioşi s-a preschimbat într-o suită de sfetnici şi cavaleri cu haine cu fir de aur. Cu toţii au îngenuncheat în faţa prinţesei Lila şi şi-au cerut iertare.
Distrugătorul i-a spus:

– Iertare frumoasă prinţesă. Ne chinuim de mulţi ani cu înfăţişările astea îngrozitoare şi blestemul care ne-a apăsat ne-a înrăit. Ne doream să fim şi noi ca toţi oamenii dar vraja care ne apăsa ne împiedica să ne purtăm omeneşte şi ne împingea numai la distrugeri şi războaie
Cei trei şoricei au tras-o de aripi pe Zâna Stela şi i-au povestit:

– Am consultat istoricul vrăjilor din zonă. Acum 15 ani a existat, mai la nord de aici, un regat întreg blestemat de o vrăjitoare. Vrăjitoarea a murit de mult dar toată lumea a uitat de bietul prinţ şi de supuşii lui aşa că nimeni nu a mai rupt vraja.
– Noroc că am folosit sfera roz…altfel îi ştergeam de pe faţa pământului fără să ştim cine sunt de fapt.

Prinţul nu-şi mai putea lua ochii de la prinţesa Lila aşa că şi-a luat inima în dinţi şi a întrebat-o dacă îl iartă pentru toate neplăcerile şi dacă ar vrea să fie prieteni. Prinţesa Lila, cu obrajii îmbujoraţi, a primit bucuroasă scuzele şi l-a invitat să locuiască în ţinutul umbrit de munte şi să o ajute să menţină pacea pentru totdeauna.


Alte ateliere si evenimente cu Ana Maria Ciobanu

Atelier de jurnalism narativ pentru adolescenti (14-18 ani)

„Life itself is the most wonderful fairytale of all”....  [Citeste mai mult]
atelier de scriere creativa pentru copii

Atelier de scriere creativa pentru copii (9-12 ani)

Bucuria născocirii unei lumi cu personaje şi reguli...  [Citeste mai mult]